Mitrele, de cate ori se certa cu muierea, lua betele si se ducea in vale la salcii sa se spanzure.
- Sa vada ea, fir'ar a relelor, ce inseamna el in casa asta..Na!
Se pomenea lumea cu leana tipand:
-Uuuu, sariti lume...nea Ioane, nea Dimitre fugiti repede dupa al nebun, in vale,la salcii.
Ieseau toti, Tacu, Bagsama, Mitranoaia, Cazaca, tot catunu, ieseau la panorama.
Mitrele, mergea drept inainte, considerandu-se de pe acuma mort. Vedea negru inaintea ochilor si
astepta s' auda goarna de apoi pe podul lui giurca.
Spanzuratorile lui fiind mai dese in anii de seceta si de saracie, asta mai indulcea oarecum
atmosfera, adica, nu e dracu chiar asa de negru, ba. Nu moare omul cu una cu doua, nici de foame,
nici de..de nimica, pai nu va uitati la Mitrele? Ajunsese sa fie dat exemplu de longevitate. Nu va
uitati la el.
Lega betele, cusute cu drag de muierea lui, vezi, el asta uita mereu sa spuna, trebuia sa ii aduca
ea aminte, cu tarnul, lega betele de o salcie, de o cranga de salcie, baga capul in lat, scuipa spre
leana..si cand sa isi idea drumul jos, altul, suit dinainte in salcie, jap, taia cu securea, fie
betele fie creanga si spanzuratul, zdup jos. Venea Leaa repede cu garnita cu apa s ail stropeasca sa
invie. E, vezi, acu depinde si de cat de mort era..uneori nu trebuia decat sa ii dea sa bea dintrun
cauc.
- Eeee, ete fa, nu stiu car zicea, veniram degeaba. Sa-l mai fi lasat sa atarne o tzara, macar pana
scotea limba...asa...uuuu, mi-o fi dat si laptele in foc.
Tacu il incuraja pe Mitrele, care se ridica asa, ca Lazar din morti, nu stia ce atitudine sa ia..ii
era si rusine, ii era si nacaz.
-Ba crestinul lui Dumnezau,ba..ba toti ne mai certam cu muierea. Pai eu nu i-am aruncat alei mele
alaltaieri masa in batatura? Nu mi-a placut c** a facut de mancare. Am luat masa de margini, cu tot
ce era pe ea si zdup cu ea peste prispa, in batatura. Pa ice se punea ea cu mine, dar ce sa ma omor?
Mai bine o fac vanata. Femeii nu trebuie sa ii versi laptele in pasat.
- Eee, asta cu spanzuraturile lui, a ciuntit toate salciile din vale.
- Ba, acasa in patul lui nu o sa moara
Lumea il caina pe crestin, vorbeau tare, nu...
- Ma acu cine stie ce o fi si in casa lor, daca ajunge el pan'aci...
- Ai fa, Leano, din ce va luarati, intreba nu stiu care..
- E, acu lasa si dumneata. Hai ma omule, hai acasa.
Mitrele se stergea de paie si pleca bombanind pe coasta in deal. Leana venea in urma lui cu vadra cu
apa in cap.
La urma, la salcii, mai ramaneam noi, copiii. Ne-ar fi placut sa vedem un om spanzurat, san e
speriem. Unii abia asteptau sa se faca mari sa isi puie streangul la gat...sa se adune lumea
colo si ei sa faca pe grozavii in fatal or, morti cu ochii beliti.
Cine spunea asta acasa se pomenea cu o palma peste gura:
- Ba zaltatule, ba, tu sti ma ce lozasti aci? Ia uitativa si la astia...bietii copii, ce sa
invetze ba de la ai marï?
- Sa vada ea, fir'ar a relelor, ce inseamna el in casa asta..Na!
Se pomenea lumea cu leana tipand:
-Uuuu, sariti lume...nea Ioane, nea Dimitre fugiti repede dupa al nebun, in vale,la salcii.
Ieseau toti, Tacu, Bagsama, Mitranoaia, Cazaca, tot catunu, ieseau la panorama.
Mitrele, mergea drept inainte, considerandu-se de pe acuma mort. Vedea negru inaintea ochilor si
astepta s' auda goarna de apoi pe podul lui giurca.
Spanzuratorile lui fiind mai dese in anii de seceta si de saracie, asta mai indulcea oarecum
atmosfera, adica, nu e dracu chiar asa de negru, ba. Nu moare omul cu una cu doua, nici de foame,
nici de..de nimica, pai nu va uitati la Mitrele? Ajunsese sa fie dat exemplu de longevitate. Nu va
uitati la el.
Lega betele, cusute cu drag de muierea lui, vezi, el asta uita mereu sa spuna, trebuia sa ii aduca
ea aminte, cu tarnul, lega betele de o salcie, de o cranga de salcie, baga capul in lat, scuipa spre
leana..si cand sa isi idea drumul jos, altul, suit dinainte in salcie, jap, taia cu securea, fie
betele fie creanga si spanzuratul, zdup jos. Venea Leaa repede cu garnita cu apa s ail stropeasca sa
invie. E, vezi, acu depinde si de cat de mort era..uneori nu trebuia decat sa ii dea sa bea dintrun
cauc.
- Eeee, ete fa, nu stiu car zicea, veniram degeaba. Sa-l mai fi lasat sa atarne o tzara, macar pana
scotea limba...asa...uuuu, mi-o fi dat si laptele in foc.
Tacu il incuraja pe Mitrele, care se ridica asa, ca Lazar din morti, nu stia ce atitudine sa ia..ii
era si rusine, ii era si nacaz.
-Ba crestinul lui Dumnezau,ba..ba toti ne mai certam cu muierea. Pai eu nu i-am aruncat alei mele
alaltaieri masa in batatura? Nu mi-a placut c** a facut de mancare. Am luat masa de margini, cu tot
ce era pe ea si zdup cu ea peste prispa, in batatura. Pa ice se punea ea cu mine, dar ce sa ma omor?
Mai bine o fac vanata. Femeii nu trebuie sa ii versi laptele in pasat.
- Eee, asta cu spanzuraturile lui, a ciuntit toate salciile din vale.
- Ba, acasa in patul lui nu o sa moara
Lumea il caina pe crestin, vorbeau tare, nu...
- Ma acu cine stie ce o fi si in casa lor, daca ajunge el pan'aci...
- Ai fa, Leano, din ce va luarati, intreba nu stiu care..
- E, acu lasa si dumneata. Hai ma omule, hai acasa.
Mitrele se stergea de paie si pleca bombanind pe coasta in deal. Leana venea in urma lui cu vadra cu
apa in cap.
La urma, la salcii, mai ramaneam noi, copiii. Ne-ar fi placut sa vedem un om spanzurat, san e
speriem. Unii abia asteptau sa se faca mari sa isi puie streangul la gat...sa se adune lumea
colo si ei sa faca pe grozavii in fatal or, morti cu ochii beliti.
Cine spunea asta acasa se pomenea cu o palma peste gura:
- Ba zaltatule, ba, tu sti ma ce lozasti aci? Ia uitativa si la astia...bietii copii, ce sa
invetze ba de la ai marï?