Parintii au inchis ferestre lungi
Cu lacate de iarba si de flori;
Din casa lor de sub pamant trimit
Scrisori de stele albastre uneori
Scrisori de stele albastre uneori.
Refren: (x2)
Daca e drept si tot au murit
Ca frunza zdrobita in maini,
Doamne, imparte-le carnea macar
Cu tristete si mila la caini!
A fost candva si carnea lor un trup
Si au imbracat si ei costum de miri.
Azi vulturii deasupra lor razand
Pe alb de oase scriu cu amintiri
Pe alb de oase scriu cu amintiri.
Refren: (x2)
Si ne vegheaza ochii dintre spini
Cu lacrima iubirii de apoi.
Parintii dorm sub leganari de crini
Cu mana intinsa vesnic peste noi
Cu mana intinsa vesnic peste noi.
Refren: (x2)
Cu lacate de iarba si de flori;
Din casa lor de sub pamant trimit
Scrisori de stele albastre uneori
Scrisori de stele albastre uneori.
Refren: (x2)
Daca e drept si tot au murit
Ca frunza zdrobita in maini,
Doamne, imparte-le carnea macar
Cu tristete si mila la caini!
A fost candva si carnea lor un trup
Si au imbracat si ei costum de miri.
Azi vulturii deasupra lor razand
Pe alb de oase scriu cu amintiri
Pe alb de oase scriu cu amintiri.
Refren: (x2)
Si ne vegheaza ochii dintre spini
Cu lacrima iubirii de apoi.
Parintii dorm sub leganari de crini
Cu mana intinsa vesnic peste noi
Cu mana intinsa vesnic peste noi.
Refren: (x2)